logo
logo

Aprecieri critice

Aprecieri critice

De la N.Grigorescu... şirul pictorilor florilor continuă cu Andreescu, Luchian, Th. Pallady, Fr.Şirato, L.Grigorescu, Teodorescu Sion,Ion Popescu Negreni şi continuând ajungem la contemporanii noştri printre care Elena Moţit se înscrie astfel ca o prezenţă constantă,ca o excepţională pictoriţă ce-şi situează continuu şevaletul şi sufletul între flori şi peisaje. Artista pare născută pentru descoperirea armoniei şi a nuanţelor culorilor diverstăţii florilor.Culorile ei palpită de viaţă şi lumină. Sunt un imn adresat bucuriei.Elena Moţit încheie astfel o epocă.,un curent şi opţiuni, care au avut o largă desfăşurare în ţara noastră sau pe plan european prin mişcarea impresionistă, o descrie pe artistă reputatul critic Mircea Deac, în recent publicata sa carte „ Elena Moțit”.
Născută pe frumoasele meleaguri băcăuane, Elena Moțit a fost atrasă încă din copilărie de...arta combinării culorilor pe șevalet. A urmat liceul de artă – secţia pictură, numai că tatăl tinerii artiste, Vasile Platon, inginer de marcă, a avut un cuvânt greu de spus. Astfel, Elena Moțit a fost convinsă să urmeze cariera inginerească, absolvind Institutul Politehnic Iaşi şi activând în această profesie.
Dar se pare că dragostea pentru artă a învins, în cele din urmă, artista perfecționându-se ulerior sub îndrumarea binecunoscutului pictor Ion Popescu Negreni.
A urmat, cum era și firesc, o activitate expoziţională intensă, participând din 1983 până în 1989 la expoziţiile de grup organizate la Saloanele de primăvară şi la cele anuale din Bucureşti, cât şi din diferite localităţi din Romania. Dar n-au lipsit expoziţii personale numeroase la Galeria Teatrului Foarte Mic din Bucureşti cât şi la Galeria Palatului Cercului Militar Naţional.
În străinătate a avut o serie de participări la expoziţii de grup în Franţa, Austria şi Germania.
De această dată Elena Moțit ne invită să vedem câteva... fragmente de natură, unde gingășia florilor și măreția peisajelor ne vor încânta privirea.

Mihaela RĂDUCANU
ROMÂNIA LIBERĂ, suplimentul TIMPUL LIBER, 16-22 noiembrie 2006.

ac2006...Modul de a picta al artistei , adesea cu culori care reflectă o transparență sensibilă de acuarelă, peste care, în unele tablouri, așterne o culoare roșie pură, vestind bucuria vieții, sunt un mijloc de a revărsa pe pânză reflexele și nuanțele multiple în culori ale naturii. Aflăm în lucrările sale o organizare și ierarhizare a tonurilor cromatice, care atestă o îndelungă experiență desfășurată și îmbogățită, în timp, în fața florilor și a peisajului.
Trebuie să remarc că pictorii contemporani par mai puțin atașați de frumusețea florilor.
Elena Moțit încheie astfel o epocă, un curent și opțiuni, care au avut o largă desfășurare în țara noastră sau pe plan european îndeosebi prin mișcarea impresionistă. Din acest punct de vedere, operele Elenei Moțit devin de referință, de sintetizare a unei epoci strălucite, topindu-se în incandescența propriilor trăiri.
….Deși este mai apropiată de impresionism, nu imită pe alți pictori, nu aparține nici unui curent. În tot ceea ce pictează apare suverană dragostea de natură-iubește transparența subtilă a florilor ca într-o lucrare acuarelizată, și se manifestă subjugată de sinceritate și adevăr. Viziunea mării, magia apei, vraja florilor și a arborilor, desfășurate în tablourile sale, au o plenitudine a dragostei pentru natură și pentru lucruri, care au condus-o în inima energiei universale.
Ea obține o comunicare intimă cu natura și o deplină comuniune prin intimitatea personală și pasiunea devotată, prin voința care o animă să se identifice cu florile și peisajul.
Preocuparea de a afla adevărul despre flori și peisaje, a determinat-o să aibă o plăcere pentru solitudine și meditație și această retractibilitate în evitarea contactului și a relațiilor cu oamenii necunoscuți, a ferit-o de ignoranță și de neînțelegerea unora sau altora și a devenit o metodă de a fi tot mai aproape și mai intim legată de modelele sale.
Grație metodei sale de cunoaștere, observației și preciziei, capabilă să construiască subtilitatea imaginii, picturile sale devin imaginea fericită a florilor și peisajului.

Mircea DEAC
Catalogul expoziţiei – Galeria Cercului Militar Naţional, noiembrie 2006

In sala “Central” a Cercului Militar Naţional s-a deschis expoziţia de pictură a Elenei Moţit.
Echilibrul tablourilor sale, bogăția de nuanțe, ca și diversitatea motivelor abordate cu îndrăzneală, vădind pasiune și dăruire, vigoare constructivă, precum și un bun gust cultivat, ne îndreptățesc să consemnăm maturele împliniri ale creației sale”, arăta criticul Marin Mihalache. “Adevăratul ei profesor a rămas Natura, prin resursele ei inepuizabile. Elena Moțit se află în stadiul armoniei cu Natura”, observa și criticul Mircea Deac.

Eugen MIHĂESCU
LIBERTATEA, 24/25 decembrie 1993

La Teatrul Foarte Mic, Elena Moțit ne convinge de resursele sale emoționale în contact cu natura. Florile și peisajele sale reflectă tandrețea omului sensibil la frumos. De aici și varietatea imaginilor pe care le extrage din natură cu sensibilitate și finețe optică, acordând prioritate vibrației luminoase a culorilor.

Mircea DEAC
INFORMAȚIA Bucureștiului, 18 mai 1989

... Elena Moțit este un pictor al peisajului și florilor. Ea s-a bucurat de aprecieri distincte în cadrul Asociației Artiștilor Plastici din București, fiind distinsă la nivel național cu premiile II în 1985 și I în 1987, pentru reușitele ei.
Lucrările sale au fost prezentate în mai multe expoziții personale și naționale.
Tema sa ideală este peisajul, senzația spațiului, ca și intimitatea florilor. De aici și varietatea imaginilor pe care le smulge naturii. Florile sunt transformate în "imagini colorate", fastuoase sau intime.
…..În natură, Elena Moțit a găsit resursele principale ale creației, aici a căutat poezia-pictură, atât de râvnită de toți artiști…………… Culorile sunt vii și deși sunt așternute fragmentat și amestecat cu nervozitate, ele reușesc să redea impresia spontană afectivă.și astfel surprinde individualitatea fragmentului din natură, caracterul unei flori și poezia lor discretă.
….. Elena Moțit și-a luat ca mentor un maestru al peisajului, pe pictorul Ion Popescu Negreni, dar feminitatea ei o îndeamnă la finețea calmă decât la vigoarea liniei
și culorii, la lucrul bine făcut decât la eliberarea ei. Natura apare redată prin prisma delicateței ei și, în primul rând, prin constanta preocupare pentru veridicitate. Pe artistă o interesează calitatea calmă a emoției și nu violența ei. Adevaratul ei profesor a rămas însă natura prin resursele ei inepuizabile. În expoziția actuală, Elena Moțit se află la stadiul armoniei cu natura, îmbogățindu-și experiența picturală cu noi valențe artistice tinzând, progresiv, la definirea stilului și a personalității ei artistice.

Mircea DEAC
Catalogul expoziţiei – Galeria Teatrului Foarte Mic Bucureşti, mai 1989

Atașament și culoare, logică și sensibilitate -iată cele patru puncte de orientare expozițională în persoana pictoriței Elena Moțit……..
Ca pictoriță a anotimpurilor, Elena Moțit excelează în evocarea iernii, folosind un penel suplu în simfonia abia șoptită a panoramicului liniștitor.

Margareta COSTA
SĂPTĂMÂNA Culturală a Capitalei, 24 aprilie 1987

Elena Moțit a găsit în pictură o vocație. Cultivând cu precădere peisajul, pictorița se distinge, după cum subliniază criticul Marin Mihalache prin "o evidentă sensibilitate coloristică, un fel propriu de a construi cu vigoare imaginea, în ceea ce are ea caracteristic și de a surprinde totodată atmosfera locală specifică motivului selectat printr-o opțiune adecvată". Peste 50 dintre lucrările Elenei Moțit, o talentată peisagistă, vor putea fi admirate într-o expoziție la galeriile Teatrului Foarte Mic.

Eugen COMARNESCU
INFORMAȚIA Bucureștiului, 4 aprilie 1987

ac87Elena Moţit a găsit în pictură o adevărată vocaţie.
Este vorba de însăși pasiunea vieții sale, angajându-se cu toate disponibilitățile ei sufletești, cu elevat simț de răspundere...
Sunt aici motive simple, cărora însă, Elena Moțit le descoperă o discretă aură poetică, proprie felului său de a recepta realitatea vizibilă, trecând-o prin filtrul unei retine ce urmărește mai ales dimensiunea coloristică a obiectelor, cum se poate vedea și din numeroase tablouri cu flori, simbol al dragostei de viață, adevărat chiot al naturii, sau în naturile statice cu diverse obiecte, în care urmărește o relație a formelor (dincolo de cea cromatică), privind organizarea compozițională a imaginii, pentru a obține armonia contrariilor, secretul din totdeauna al artei, dificil de tradus în cuvinte.
Consemnez cu plăcere prezența unor interioare, fie cel cu șevalet, fie cele două vetre țărănești (unde întâlnim și elemente de artă populară), generos motiv plastic folosit cu succes de înaintași (Luchian, St. Dumitrescu, R.Schweitzer Cumpăna ș.a.).
Încununată deja cu Premiul II la nivel național în 1985, pictura Elenei Moțit se îndreaptă cu râvnă spre noi împliniri.

Marin MIHALACHE
Catalogul expoziţiei – Galeria Teatrului Foarte Mic Bucureşti, aprilie 1987

Elena MOȚIT – tradiție și modernitate
... Florile și peisajele sunt pasiunea pictoriței Elena Moțit, în expoziția prezentată recent la Teatrul Foarte Mic, cărora le adaugă și câteva portrete. Sensibilitate și sinceritate extremă, căutarea nuanțelor și a atmosferei naturii o caracterizează în efortul de a stăpâni meșteșugul pictural, oscilând între rigorile tradiției și libertatea de expresie a pictorului modern.

Mircea DEAC
INFORMAȚIA Bucureștiului, 22 mai 1985

Pictoriţa Elena Moţit îşi îndreaptă cu predilecţie atenţia spre lumea plină de farmec a florilor, generos motiv pictural, cu atât de bogate tradiţii în arta românească, exprimând dragostea de viaţă a poporului nostru….Echilibrul tablourilor sale, bogăţia de nuanţe, rafinamentul griurilor colorate, ce-i caracterizează de pe acum paleta, ca și diversitatea motivelor abordate cu îndrăzneală, vădind pasiune și dăruire, vigoare constructivă, precum și un bun gust cultivat, ne îndreptățesc să așteptăm cu încredere noi și mature împliniri în creația plină de promisiuni a pictoriței Elena Moțit.

Marin MIHALACHE
Catalogul expoziţiei – Galeria Teatrului Foarte Mic Bucureşti, mai 1985